-Capitolul IV- Sfat...

Abigail, o amică foarte bună pe care a cunoscut-o prin Tyler. L-a ajutat până acum cu multe sfaturi, uneori bune, alteori mai puţin bune. Îl salutase şi îl întrebase când mai trece pe la ea că trebuie să vorbească ceva destul de important. Curios, Johnny, îi răspunsese: “Bună şi ţie. Fac destul de bine, dar nu în totalitate. Am câte ceva în minte. Am să trec pe la tine, dar de ce? Ce e aşa de important încât nu putem vorbi aici?”. Nu trecu mult timp că şi primise mesaj înapoi de la Abigail:

“Vreau să vorbim despre Caroline. Mi-a zis Tyler ce vrei să faci. Dar eu îţi dau un sfat.” Johnny se grăbi şi îi răspunse: “Ce sfat? Şi vezi ce îi fac mâine lui Tyler.” Abia apucă să apese tasta “Enter”, că şi primi mesajul înapoi.” Pentru că ea e foarte nehotărâtă. Şi în plus ea vrea atenţie, vrea s-o pupe cineva în fund non stop. Şi îi place să îşi facă rezerve şi se aşteaptă să ştii când vrea să fie singură şi nu se merită. E prietena mea şi îmi pare rău că e aşa... şi nu cred că tu meriţi să fii căţelul ei, sincer. Îmi eşti prieten şi ţin la tine. Dar tu esti liber să iei ce decizie vrei, eu doar mi-am făcut datoria de amică. Dar ştii cum a fost tura trecută cu ea.” Citind rândurile ajunsese cam la aceaşi concluzie. Şi pe bune dreptate. Caroline chiar cerea atenţie şi facea orice ca să obţină ce vroia. Închise pagina web, se întinse în pat şi încercă să adoarmă. Bineînteles fără nici o sansă, aşa că mintea îi fugi departe. “ Oare oameni chiar nu se schimbă? Rămân aşa tot timpul? Din păcate da! Am întâlnit multe persoane şi majoritatea erau false. Deci, dacă ea e aşa, aşa o să fie şi în continuare şi cum zicea şi Abigail, de ce să fiu toată ziua după ea şi după să mă lase cu buza umblată, când pot să fiu singur şi fericit?” Medită foarte mult asupra acestor vorbe şi nu îşi dădu seama de trecerea timpului. Lumina răsăritului pătrunse în cameră. Ceasul indica 6 şi un sfert. Ştiind că nu o să adoarmă prea curând, porni calculatorul, dădu play la playlistul lui şi începu să îşi facă ordine prin fişiere. Era 7 şi jumatate, iar Johnny nu mai avea activitate. Se hotărî că un duş e numai bun. Reveni în cameră după o jumătate de oră după o relaxare bine meritată. Se trânti în pat şi adormi în câteva clipe. Când se trezi, ceasul era 1 după amiaza. Cu un ochi deschis se chinui să găsească numărul de telefon al lui Ashley şi o apelă într-un final.

-Bună Johnny. Aşteptam să îmi răspunzi la mesajul de pe facebook.

-Da scuze. Am fost plecat. L-am văzut destul de târziu şi nu ţi-am mai răspuns. Apropo, pot să trec mai târziu pe la tine?

-Da, dacă îmi cumperi şi un kilogram de zahăr de la magazin şi îţi dau banii când ajungi la mine. Că am rămas fără.

-Bineînţeles, râse Johnny. Ce nu fac eu pentru tine şi ceaiul tău?

-Doar suntem verişori. Ne ajutăm cum putem. Eu cu sfaturile, când pot şi tu cu mă scuteşti de drumul lung până la magazin.

    Johnny râse încontinuu şi printre râsete îi zise:

-Măcar atât. Păi atunci ne vedem mai târziu la tine cu o pungă de zahăr.

-Da, da. Ne vedem mai târziu. Eu mă duc să o bag pe Mara la somn. Pa!

-Pa, Ashley.

    “Oare ce aş mai putea să fac pentru a mai pierde vremea?” Cea mai bună idee îi trecu fulgerător prin minte. Se aşeză mai comod în pat, se întoarse pe o parte şi încercă să adoarmă. Reuşi după puţin timp. Când se trezi, realiză că se întunecase afară, deci era vremea să plece la Ashley. Se ridică din pat. Se spălă pe faţă, îşi scoase un tricou, o pereche de blugi la întâmplare şi o bluză. Se îmbrăcă repede şi ieşi pe uşă pornind spre Ashley pe jos. Când ajunse în Tătăraşi scoase telefonul( primise un sms), nu recunoscu numărul, dar când începu să citescă mesajul îşi dădu seama de la cine e. După ce termină de citit mesajul, începu să îi scrie un răspuns:” Da, am avut intenţia să mai dau un semn de viaţă, dar m-am luat cu alte treburi. Vorbim.” Băgase telefonul în buzunar, îşi scoase mp3-ul şi se grăbi să ajungă mai repede la Ashley. După ce îi cumpărase pachetul, urcă scările şi ajungând în faţa uşii bătu rapid.

-Bună! Am crezut că nu mai vii, zise râzând Ashley.

-Eu? Să nu mai vin la tine? Mai ales când am cumpărat zahăr pentru ceai.

-Da, da. Am pus apa la fiert, zise zâmbind.

-Mulţumesc. Chiar că era să uit.

Scoase telefonul din buzunar, intră in mesaje şi îi intinse lui Ashley să citească.

-Oau! Nu mă aşteptam la asta. Când ţi-a trimis sms-ul?

-Mai înainte. Eram în drum spre tine. Ştiu. Dar să vezi ce mesaj i-am trimis înapoi …