...Oare de ce? Oare o fi blestemat? Oare e posibil ca nici o fată să nu îl vadă mai mult decât un prieten? Chiar dacă ar încerca? Oare acesta e blestemul lui? Să fie condamnat „prieteniei”? Să fie prieten cu toată lumea? Cât de greu e să îl placă vreo fată pe Johnny? E așa de greu să îl consideri mai mult decât un prieten? E chiar atât de dependent de iubire? Oare chiar nu se poate simți împlinit fără acest sentiment? Erau doar câteva întrebări pe care Johnny și le punea. Era 6 dimineața, razele roșiatice ale soarelui pătrundeau în cameră, iar Johnny nu putea să adoarmă. Întrebările îl măcinau, îl devorau, îl omorau încet pe interior. Deja era prea mult pentru el. Deschise laptop-ul și vizionă filmul "Chinese Zodiac". În rol principal, Jackie Chan. Un film care îți aduce o stare de bine, sau nu. Într-o scenă pe la finalul filmului toți sunt alături de partenerul de viață. "Fuck!" Nervos, Johnny trânti mouse-ul de perete, surprinzător, nu se strică. De ce toată lumea e fericită și el nu? Se făcu 9 dimineața. Telefonul suna încontinuu. Johnny aruncă telefonul sub pernă și se duse să facă dușul de dimineață."Oh! Iar rutina zilnică", zise Johnny dezamăgit. După un duș cât se poate de relaxant, intră în cameră, scoase telefonul și citi cu o voce seacă, dar în soaptă: "18 apeluri ratate și 3 mesaje, hmm, Tyler se plictisește."
-Alo, Tyler? Ce s-a întâmplat?
-Nimic. Vroiam să văd când mergi acasă.
-Abia am fost acum două săptămâni.
-Și nu mergi și săptămâna asta? Te rog...
-Cred că am să merg, dar nu promit nimic.
-Ok. Dar de ce nu ai răspuns?
-Dormeam...
-Ok. Păi ne auzim diseară la o bere?
-Bineînțeles. Baftă!
..........
După câteva cursuri la facultate, Johnny ieși la berea promisă. Bineînțeles, de la o bere ajunseră la mai multe.
-Și ce ai mai făcut Johnny? întrebă Tyler sec.
-Păi ce sa fac? Cu facultatea, laptop-ul și restul știi și tu.
-Mda, monotonie. Știu cum e, zise Tyler posomorât.
Localul era destul de gol. Mâna de oameni care erau prezenți erau răsfirați și plictisiți. Doar melodiile rock de pe fundal mai destindeau atmosfera. Pe la 10 seara, intră pe ușă un grup de oameni și ocupaseră masa de lângă. Toți rockeri, probabil clienți fideli ai localului. Printre ei era și o femeie. Nu părea genul care să asculte rock, dar aparențele pot fi înșelătoare și probabil venise cu prietenii la o bere. Era mai retrasă. Îi stârnise curiozitatea lui Johnny. "Nu, nu vreau să fiu respins iar", își zise Johnny dezamăgit. După ceva priviri "furate", Johnny, își schimbă radical starea de spirit. Deveni euforic, fericit.
-Ce ai pătit mă? Ți-au pus ăștia ceva în bere?
-Nu. M-a apucat așa deodată.
Tyler neconvins, se uită prin local și își dădu seama imediat.
-Așa stă treaba, râse Tyler.
-Taci mă.
-Da, bine.
Johnny și Tyler și-au continuat seara cu râsete și cu starea euforică. Ajuns în cameră, Johnny se întrebă ce s-a întâmplat cu el în local de s-a schimbat radical. Oare o fi de vină privirea ei? Parcă după ce privirile lor se intersectaseră, devenise un om nou. Privirea-i blândă, calmă și puțin timidă îl hipnotizase pe moment. Privirea ei îi rămăsese în minte. Alt detaliu despre cum arăta, nu mai știa. Uitase complet cum arăta acea femeie. Numai privirea ei conta acum. Acea privire care cu câteva ore în urmă îi oferise un sentiment plăcut, cald, relaxant, îl obseda. Se simțea iar bine, plin de energie. Îi plăcea. Era mulțumit doar cu imaginea privirii ei în mintea lui. Se aruncă în pat și adormi cu privirea ei în gând...
No comments:
Post a Comment