Wednesday, March 27, 2013

Închisoare...

   
     A venit primăvara. Teoretic, căci practic se pare că e încă iarnă. Afară ninge, lumea stă sub cerul înnourat și printre fulgii de zăpadă așteaptă autobuzul. Totul în jur e gri. Doar pe ici pe colo mai vezi ceva culoare de pe la anunțurile publicitare, de la semaforul veșnic schimbător sau de la magazinele de peste drum.
   Mă uit la picioarele mele care înotau într-o baltă murdară. Printre "valurile" mici îmi vedeam chipul. Barba îmi dădea o imagine mai tristă decât eram cu adevarat. Pff, cei cu mine? Eu nu eram așa. Ce m-a schimbat? A! da. M-au schimbat întâmplările prin care am trecut în ultimii ani. Mulți oameni îmi zic să nu mai trăiesc în trecut? Dar cum să nu mai trăim în trecut dacă el ne definește ca persoane? Dar eh. Toate se întâmplă cu un scop. Sau nu. 
   
    Așa de multe discuții contradictorii în mintea mea, că abia mai aud ce se întâmplă în jur. Urc în autobuz, nu știu unde mă duce, dar nu mă interesează. Vreau să îmi iau gândul de la foamea care mă roade de ieri. În căști îmi urlau cei de la Omul Cu Șobolani. "Dau și primesc" (cunoscătorii știu melodia). Melodia mi se potrivește perfect în momentul acesta. O lacrimă cristalină se scursese pe obrazul meu. Am șters-o repede pentru a nu fi observat de cineva. De ce sunt așa de sentimental? Urăsc asta. De ce nu pot să fiu și eu indiferent precum ceilalți? De ce eu sunt diferit și caut ceea ce nu am avut vreodată? De ce sunt dependent de un sentiment care a fost doar în capul meu? Ce trist sună. Știu! Dar nu pot să mă schimb. Cel puțin până acum am tot încercat, dar singur se pare ca nu se poate. Eh... Se mai întâmplă și altora, nu numai mie ... Dar am trecut peste. 
   
   Nu știu alții, dar eu am momente în care vreau să mă retrag într-o "peșteră" întunecată și departe de lume. Prefer singurătatea decât să prefer falsitatea ce mă înconjoară zi de zi. Sună trist, știu, dar ce pot să îi fac? Probabil sunt eu mai diferit și îmi place singurătatea, liniștea, doar eu și liniștea, ca în mintea mea să cânte orice melodie vrea ganglionii ei. 
  
    Sau o închisoare. Dar nu orice fel de închisoare. O închisoare a minții. Ce frumos sună. Da, o închisoare vidă undeva într-un colț al minții... Da... O închisoare a minții cu gratiile ruginite de trecerea timpului și de lacrimile sărate, vărsate din cauza întâmplărilor nu tocmai fericite. 

      Mă aflu în fața celulei. Ușa-i veche și deschinzând-o se auzi un scârțâit terifiant. Patul de fier mă aștepta. Pe pereții mucegăiți atârnau două poze și un afiș pe care scria "The past is history, the future's mystery, today is a gift, that's why it's called the present"... Așa că am să mă retrag în ea pentru ceva timp să văd cum e, doar ce? It's my fucking twisted mind. Așa că eu m-am încarcerat singur. I'll be back. Probabil când voi evada singur din ea...

4 comments:

  1. Pot spune ca ma regasesc in ce ai scris,in terifiant de mult.Cunosc sentimentul de a vrea sa fii singur,intr-o "pestera"(eu prefera camera mea,eventual mintea),doar eu si gandurile mele sucite si contradictorii.Inchisoarea mea e diferita de a ta.E mereu in schimbare,ma inconjor intotdeauna de altceva,iar imaginatia nu ma lasa sa stau intr-o simpla celula ruginita.Dar patru pereti vor fi mereu in jurul meu,fie translucizi,fie opaci...Eh,sorry for my ranting^^"

    ReplyDelete
  2. Apreciez feed-back-ul... și mă bucur că îți place. Iar la mine nu se schimba prea multe, deoarece mintea mea caută ceva ce nu a găsit până acum. Și probabil nu o să găsească prea curând.

    ReplyDelete
  3. Mintea mea e stranie,ma incurca de cele mai multe ori.Dar fara ea probabil n-as fi suportat singuratatea.Sunt intr-o continua cautare,gasesc ceva nou in fiecare zi,nu intru in monotonie.Dar asta nu e neaparat un avantaj.Devine obositor,nu doar pt mine ci si pt cei din jurul meu.De asta mi-e frica sa ma apropii de ei prea mult,nu suport sa vad ca persoanele dragi sufera(oricat de putine ar fi ele).And again,sorry for my ranting,I tend to do that when someone inspires me.

    ReplyDelete
  4. So what? Do it if you feel that. Iar în legătura cu apropierea, eu zic să fii mai deschisă, pentru că nu se știe niciodată când e cineva ca tine. Dar fiecare alege să facă ce vrea.

    ReplyDelete