Sunday, February 16, 2014

Vise pline de fum... (1)

       In dimineata zilei de 17 aprilie, Nick intra in cafeneaua veche din coltul strazii din cartierul in care locuia. De zeci de ani este transmisa din tata in fiu. Era o cafenea simpla, dar cu multa personalitate. Usa de la intrare era din lemn masiv, proaspat vopsita, cu geamurile fumurii dandu-i un oarecare farmec aparte. In interior, barul era situat in coltul opus intrarii unde te intampina zilnic acelasi Oliver. Cu ochii calzi, blanzi si mari, te privea si te "obliga" sa vorbesti deschis cu el. Muzica dadea o atmosfera placuta, primitoare... Vazandu-l Oliver il intampina...

    -Salutare Nick! Aceasi comanda?
    -Nu Oliver, vreau ceva nou. Ceva ce nu ai mai servit pe nimeni. Vreau sa imi schimb viata. Incepand de azi vreau sa fiu eu, Nick cel liber, care iubeste ceea ce face si face doar ceea ce iubeste.
    -Si, in ce consta aceasta schimbare?
    -Pai, vreau sa incerc lucruri noi si daca nu imi plac, atunci caut ceva ce imi place. Dar o sa incerc.
    -Foarte bine! Pai, cu ce pot sa te servesc? Eu am doar produsele pe care le stii. Nu am nimic nou.
    -Nu stiu. Inventeaza ceva! Fa o cafea. Amesteca ingredientele. Te descurci tu!
    -Ok, dar daca nu iti place sa nu te superi prea tare. 
    -Promit ca nu ma supar. Hai ca astept la masa. Da-mi pixul ala si niste foi de hartie. 

    In timp ce Oliver se chinuia sa "inventeze" o cafea noua, cu boabe amestecate proaspat macinate, intra o femeie cu ochii mari, caprui deschis, cu o rochie simpla si lunga, dar eleganta. Privi localul mirata. Doar un client. Barul era pentru fumatori, insa el nu fuma, dar nici nu comandase nimic. Nick ii captase atentia misterioasei persoane. Nick abia simtindu-i prezenta, ridicare privirea din foile insirate pe masa. Ramase fermecat. Vazand privirea mirata a lui Nick, zambi satisfacuta si se duse direct la bar. 
    
      -Buna dimineata. Aveti un meniu?
      -Da, uitati-l acolo in colt, zise fara a fii prea atent.
  
    Se aseza la masa de langa Nick si incepu sa "studieze" meniul vechi. Nick nu isi mai putea lua ochii de la ea. Il captase total. Nu era din zona, asta era sigur. Dar ce putea sa caute intr-un local ca acesta o femeie imbracata elengat? Cine e ea? Intrebarea asta il macina intr-una. Mana lui nu se mai oprea din scris, era inspirat de eleganta si de simplicitatea ei. Scrise randuri intregi doar despre ochii ei mari captivanti. 

     -Gata! Am reusit! striga Oliver de dupa tejghea. Uite o cafea noua. Nu ai mai gustat pana acum asa ceva, zise plin de bucurie. Incearca! zise plin de entuziasm ajuns la masa la care era asezat Nick.
     -Mhmm..... Foarte buna! Uau. Ar trebui sa o pui pe meniu. O sa le placa, ai sa vezi. Cat face?
     -Nimic. Multumesc pentru idee. Am sa iti raman dator.
     -Ce idee? Doar am zis ca sa incerci ceva nou. Tu ai facut totul. Eu iti multumesc pentru cafeaua asta.

   Intrigata, se uita la cei doi care erau asa de fericiti. Cu o voce putin indoielnica il striga pe Oliver.

     -Ma scuzati! As vrea si eu sa comand ceva.
     -Bineinteles! Cu ce va pot servi? intreba entuziasmat Oliver.
     -As dori si eu sa incerc cafeaua care a incercat-o domnul.
     -Dar nu este in meniu.
     -Aa, nu? Si totusi nu se poate sa incerc si eu?
     -Bineinteles. Acum va prepar una.

In acest timp, Nick se bucura de cafeaua lui in timp ce cuvintele ii "apareau" in fata fara oprire. Ajunse la a patra pagina. Se simtea inspirat. Simtea ca poate orice. Facandu-si curaj se ridica de la masa si se apropie de masa strainei.

    -Ma scuzati, pot sa ma asez langa dumneavoastra?
   Ridicandu-si privirea, zambi si ii facu semn ca se poate aseza.
    -Nu sunteti din zona, nu e asa?
    -Asa este. zise lasandu-si privirea in jos.
    -Aveti vreo afacere? Sau sunteti doar in trecere?
    -Nici una nici alta. Am dat peste acest local din greseala. Nu aveam nici un gand de a ma duce undeva anume. Am vrut doar sa ma rup de lumea in care traiesc.
    -S-a intamplat ceva? intreba ingrinjorat.
    -Nu chiar. Doar ca am simtit ca ceea ce fac, nu e ceea ce imi doresc. Si m-am gandit ca daca ma duc intr-un loc strain, poate imi vine vreo idee ce sa fac. Stiu, suna stupid.
    -Poate ca da, poate ca nu. Depinde cine asculta. Si crede-ma ca ai venit la locul potrivit. Aici te poti relaxa si te poti calma foarte usor. Uite, ia o foaie de hartie si pixul acesta si scrie ce iti place si ce nu, zise in timp ce se intindea dupa foile de pe masa la care statea.
     -Multumesc, dar imi va lua ceva. 
     -Nu cred ca se supara Oliver ca o sa ocupi un loc liber la masa. 
     -Chiar o sa incerc. Apropo, te deranjeaza daca fumez? Observ ca esti nefumator, mai rar in zilele noastre.
     -Da. M-am lasat acum ceva timp. E mai bine pentru buzunarul meu, zise razand. Nu ma deranjeaza fumul. Ba chiar uneori ma ajuta. Imi da idei, ma ajuta sa mai scriu.
     -Esti scriitor? intreba mirata.
     -Nu. raspunse razand. Scriu doar pentru mine, eventual pentru prieteni. 
     -Foarte frumos. Pai ar trebui sa ma apuc sa imi asez ideile pe foaie, nu?
     -Asa este. Uite a ajuns si cafeaua ta. O sa iti placa.
   
   Gustand din ea, deschise ochii larg si exclama, "Uau, ce buna e!". Nick zambi satisfacut de parca el facuse cafeaua. Lasand cafeaua jos, straina lua pixul si trase o linie verticala pe mijlocul foii si incepu sa isi noteze ce ii place si ce nu. 

   Dupa un timp, ajunse la un impas, acel impas in care crezi ca ai scris tot, dar parca mai lipseste ceva si te chinui sa gasesti acel ceva uitandu-te in jurul tau sperand ca poate gasesti raspunsul. Inspectand localul observa cum trecerea timpului afectase multe obiecte din incapere. Nu reinnoise multe lucruri, doar cele afectate foarte grav, dar si acestea aveau un stil clasic. Vazand ca nu o ajuta cu nimic, lasase privirea in jos si se uita cum Nick scria de zor. Incerca sa desluseasca ce scria cu atata spor. Vazu titlul, "Vise pline de fum...". Intrigata, lasa pixul jos si sorbind din cafea il admira cum poate scrie cu atata pasiune si dorinta. Scrise pagina dupa pagina, minutele trecu, dar curiozitatea strainei nu se opri. Tot ce ar vrea e sa citeasca ce randuit in acele pagini mazgalite. Ar da orice sa vada ce scrise in acele pagini. Vazand ca Nick se opri pentru a mai sorbi din cafea, smulse repede prima pagina. Nick ramase socat. Fara a scoate un sunet, ridica din umeri si se intoarse sa scrie. 

      Straina luase foaia si incepu sa citeasca. "Vise pline de fum... Toate sunt vise unele mai reale decat ne putem imagina, trebuie doar sa vrem si sa luptam pentru ele." Asa incepea randurile mazgalite de zor. Fiecare cuvant citit o cuprindea si mai tare in poveste. Era povestea unui simplu om care aspira la bogatii. In prima pagina doar scria de unde plecase si tineretea lui. Curioasa de poveste, il ruga pe Nick sa ii dea si a doua pagina. Acesta fara sa se opreasca prea mult ii intinse toate paginile scrise pana atunci. Bucuroasa, lua o gura de cafea si incepu lectura. Ajunsese in momentul in care "eroul" povestii intalinise femeia de care se indragosti din prima clipa de cand o vazu. Dar putin intrigata observa ca descrierea femeii din poveste semana cu ea. Se uita intrigata catre Nick, dar acesta nu schita nici un gest. Nu stia ce sa faca. Descrierea facuta de el era mirifica, o captivase, dar nu stia cum sa il deranjeze. Rupse un colt in pagina "cu idei" a ei si isi scrisese numele pe ea alaturi de o fata zambitoare. Ii strecurase printre maini bucatica de foaie. Nick oprindu-se, zambi si se uita la straina.

     
     




No comments:

Post a Comment