Mozaic...

     Am momente în care vreau să plec, să fiu singur, să dorm, să simt că zbor, de fapt nici eu nu mai știu ce vreau cu adevarat. Sunt prea multe adunate. Trăiri, sentimente, e un haos total. Aș vrea să nu mă mai gândesc atât. Era o vorbă, " Gândești mult și prost...", cam așa e și la mine. Postarea aceasta va fi mai scurtă, de fapt nici nu știu de ce am mai scris-o. De fapt știu, poate se mai găsește vreun cititor care simte la fel și nu știe ce să facă. Din păcate nici eu nu știu, dar cine știe? Dar meh, toate își au rostul, nu? Până la urmă vă las să mai citiți și altceva mai interesant decât gândurile mele amestecate pe care nici măcar eu nu le mai știu ordinea...