Wednesday, November 13, 2013

Trip

  Stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar meh. Uite cateva randuri cu ce am invatat si cu ce imi trece prin cap de cand cand sunt aici.


    In urma cu o luna si ceva am plecat din tara. A fost o decizie luata scurt si nu prea regret ca am luat-o. Bine singurul regret e ca mi-am lasat familia si prietenii acasa, dar trebuie sa ma gandesc si la mine, nu doar la altii. Si in viata trebuie si sa risti, altfel s-ar instala monotonia si ar fi viata prea banala. Deocamdata ma aflu in Leyland, un orasel aproape de Liverpool si Manchester, cam la aceeasi distanta fata de ambele orase, dar asta nu prea conteaza. Oraselul e mic, dar are potential. Am venit aici nestiind ce ma asteapta si cu alte planuri, dar daca iti faci planuri  de dinainte sunt mari sanse sa nu iasa cum vrei tu, deci de acum fara planuri, doar incercari si poate, poate reusite. Momentan sunt bucatar la un fast food (cheap shop, cum se zice pe aici). Acum multi din cei care ma cunosc o sa se intrebe, bucatar? Da, bucatar. Stiu sa gatesc, din cate se pare. Eu ma ocup cu mancarea mexicana si ma pricep, cel putin asa zice lumea. Si probabil ca asa e, cel putin mie imi place ce gatesc, deci, e ok (smiley face). Toate cele bune si frumoase, cel putin pana acum. Partea proasta din toata povestea asta e ca nu am salariul promis, dar nici nu pot sa plec fara sa imi gasesc in alta parte de munca, ca deh, s-au inventat facturile si chiria. Iar de intors acasa, nici nu ma gandesc. Nu e ce sa faci acasa. Nu sunt locuri de munca, iar daca ar fi, ar fi prea prost platite, asa ca mai bine aici. Dar rezolv eu si asta.
   
      Imi place oraselul, e linistit, casele in stil clasic englezesc, multe parcuri care vor sa fie strabatute, alei singure care cersesc pasi , oameni primitori si binevoitori care vorbesc cu tine ore in sir fara a trebui sa te cunoasca, vremea cam trista dar are si ea farmecul ei( probabil am nimerit in sezonul ploios), asa ca e ok. Usor, usor, ma obisnuiesc. Dar imi e greu, chiar daca mi-am facut si o sa imi fac prieteni noi, sunt singur aici. Dar un lucru ma linisteste. In fiecare dimineata , ma trezesc, ma duc sa ma spal pe fata si ma uit in oglinda si zambesc. De ce zambesc? Pentru ca mi-am atins un vis. Acela de a ajunge in Anglia. Asa ca viseaza mult, pentru ca nu se stie cand o sa se indeplineasca ce iti doresti, indiferend de vis. Trebuie doar sa CREZI, sa VREI si sa LUPTI. Printre straini e greu si am avut momente in care voiam sa las totul balta, dar cu putini bani ( sa imi reincarc creditul) si cu cateva conversatii cu prietenii mei de acasa, ma ajuta sa uit de anumite greutati si zambesc iar. Dar intr-o zi(duminica) senina (miracol o.O), am iesit la o plimbare mai lunga prin parcurile din zona, bineinteles aveam castile la mine. Si plimbandu-ma fara nici o destinatie, am ajuns la iesirea din oras. Trecuse o ora de cand m-am plimbat, dar cu Silent Strike in casti nu prea am bagat de seama trecerea timpului si distantei parcurse.

      Soarele incepu sa se ascunda dupa dealul din fata mea. Fara a sta prea mult pe ganduri am inceput sa merg dupa soare(weirdo). Ajuns pe deal, m-am intors cu fata spre oras. Privelistea era magnifica. M-am intins pe iarba si am inchis ochii. Incepu sa cante remixul de la  Modestep- Another day. Am zambit, m-am ridicat si mi-am zis (cum mi-au repetat multi si inainte) "o sa fie bine". Si de atunci, pot sa zic, ca sunt o alta persoana. Bine am ramas tot Lucian cum ma stiu/ stiau prietenii [adjectivele de rigoare nu isi mai au rostul, prietenii stiu de ce(mai fac si reclama la bere fara sa vreau)], dar stiu ca o sa fie mai bine daca am o atitudine pozitiva. Si deja isi face efectul. Asa ca zambeste mai mult si lasa grijile deoparte ca nu faci nimic daca iti aduci aminte la fiecare 3 secunde de ele. Mai bine fruntea sus, simtete copil si zambeste. Unde e un zambet se vor alatura alte zambete. Probabil am plictisit cititorii care probabil s-au oprit din citit inca pe la jumatate, ca se intrebau ce dracu am scris pana acum, dar hec, e blogul meu si scriu ce vreau eu( pentru mai multe detalii citeste descrierea blogului). Sper sa fie macar doi/doua care au ajuns pana aici cu cititul. Si mai stiu ca am promis ca am sa postez mai devreme si altceva, nu randurile astea fara prea mare importanta, dar am prea multe ideii, pe care incerc sa le dezvolt, dar nu gasesc un final la ele si in plus lipsa timpului liber ma cam impiedica, dar am sa fac un efort sa mai pun o parte(asta celor interesati, restul go fuck yourself). Iar celor care au ajuns pana aici cu cititul ii rog sa scrie in coment ce ar face ei cu timpul lor liber, niste idei pentru duminica.( fara retardisme var rog). Mersi fain. O zi/seara/noapte frumoasa si toate cele bune. Big up!

2 comments:

  1. Glad to know you're doing all right, dude :D!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Yeah, I'm all right, man. It's difficult, but I started a journey and I will finish it.

      Delete