Abigail, o amică foarte bună pe
care a cunoscut-o prin Tyler .
L-a ajutat până acum cu multe sfaturi, uneori bune, alteori mai puţin bune. Îl salutase şi îl întrebase când mai trece pe la ea că trebuie să
vorbească ceva destul de important. Curios, Johnny, îi răspunsese: “Bună şi
ţie. Fac destul de bine, dar nu în totalitate. Am câte ceva în minte. Am să
trec pe la tine, dar de ce? Ce e aşa de important încât nu putem vorbi aici?”. Nu trecu mult
timp că şi primise mesaj înapoi de la Abigail:
“Vreau să vorbim despre
Caroline. Mi-a zis
-Bună Johnny. Aşteptam să îmi
răspunzi la mesajul de pe facebook.
-Da scuze. Am fost plecat. L-am
văzut destul de târziu şi nu ţi-am mai răspuns. Apropo, pot să trec mai târziu
pe la tine?
-Da, dacă îmi cumperi şi un
kilogram de zahăr de la magazin şi îţi dau banii când ajungi la mine. Că am
rămas fără.
-Bineînţeles, râse Johnny. Ce nu fac
eu pentru tine şi ceaiul tău?
-Doar suntem verişori. Ne ajutăm
cum putem. Eu cu sfaturile, când pot şi tu cu mă scuteşti de drumul lung până
la magazin.
Johnny râse încontinuu şi printre râsete îi
zise:
-Măcar atât. Păi atunci ne vedem
mai târziu la tine cu o pungă de zahăr.
-Da, da. Ne vedem mai târziu. Eu
mă duc să o bag pe Mara la somn. Pa!
-Pa, Ashley.
“Oare ce aş mai putea să fac pentru a mai
pierde vremea?” Cea mai bună idee îi trecu fulgerător prin minte. Se aşeză mai
comod în pat, se întoarse pe o parte şi încercă să adoarmă. Reuşi după puţin
timp. Când se trezi, realiză că se întunecase afară, deci era vremea să plece
la Ashley. Se ridică din pat. Se spălă pe faţă, îşi scoase un tricou, o pereche
de blugi la întâmplare şi o bluză. Se îmbrăcă repede şi ieşi pe uşă pornind
spre Ashley pe jos. Când ajunse în Tătăraşi scoase telefonul( primise un sms),
nu recunoscu numărul, dar când începu să citescă mesajul îşi dădu seama de la
cine e. După ce termină de citit mesajul, începu să îi scrie un răspuns:” Da,
am avut intenţia să mai dau un semn de viaţă, dar m-am luat cu alte treburi.
Vorbim.” Băgase telefonul în buzunar, îşi scoase mp3-ul şi se grăbi să ajungă
mai repede la Ashley. După ce îi cumpărase pachetul, urcă scările şi ajungând
în faţa uşii bătu rapid.
-Bună! Am crezut că nu mai vii, zise
râzând Ashley.
-Eu? Să nu mai vin la tine? Mai
ales când am cumpărat zahăr pentru ceai.
-Da, da. Am pus apa la fiert,
zise zâmbind.
-Mulţumesc. Chiar că era să uit.
Scoase telefonul din buzunar, intră
in mesaje şi îi intinse lui Ashley să citească.
-Oau! Nu mă aşteptam la asta.
Când ţi-a trimis sms-ul?
-Mai înainte. Eram în drum spre
tine. Ştiu. Dar să vezi ce mesaj i-am trimis înapoi …
No comments:
Post a Comment